Smerenia si iertarea

29 Feb Smerenia si iertarea

Smerenia pe care noi o percepem ca fiind pasivitate, Isus nu a manifestat-o niciodata in comportamentul lui.  Fata de Dumnezeu el a manifestat o smerenie absoluta dar fata de oameni a abordat un comportament destul de dur si principial.
Dialectica consta in coabitarea logicii divine cu logica umana.
Smerenia reprezinta o pozitionare corecta fata de conflict, adica abilitatea de a intra in conflict cu cineva fara ura si judecata, reeducandu-l in schimb. Sa nu cadem in capcana unei intelegeri gresite a notiunii de smerenie si sa lasam orice comportament nesimtit, abuziv, jignitor etc fara nici un fel de reactie sau raspuns din partea noastra. Impotrivirea exterioara in fata raului este necesara si benefica, acolo unde nu trebuie sa ne impotrivim este in interior, pentru ca si raul este tot de la Dumnezeu.
Iertarea in perceptia obisnuita consta in faptul ca atunci cand Dumnezeu ne iarta, nu mai exista pedeapsa. Exista insa 2 niveluri ale iertarii, acel divin si acel uman. In primul caz, in momentul in care eu il iert, nu il mai judec, nu vreau razbunare si nu il urasc. Iertarea nu implica absenta pedepsei. Putem ierta o persoana intelegand imperfectiunea naturii umane dar in acelasi timp sa il pedepsim in scopul reeducarii acestuia. In caz contrar vom contribui la amoralitatea vietii celuilalt.
Cel care nu reuseste sa functioneze in aceasta dialectica, va functiona in felul urmator:
– ori resimte ura si pedepseste astfel reeducandu-l pe celalalt
– ori iarta si nu pedepseste astfel pervertindu-l pe celalalt
Si intr-un caz si in celalat consecintele nu sunt benefice datorita faptului ca se distruge sistemul de feedback. Feedback-ul insemnand pedeapsa pentru infractiune. Orice religie din lume nu spune doar cum e bine sa te comporti dar si care este pedeapsa in cazul in care ne abatem.
Iubirea inseamna dialectica, Dumnezeu ne da viata si el ni-o ia, el ne da fericirea si tot el ni-o ia. Fara de aceasta nu exista dezvoltare/evolutie. Daca noi dorim doar sa primim fericire, fara a o pierde, procesul de evolutia se incheie.
Astfel incat noi ne raportam la viata fara notiunea de dialectica, iertarea si smerenia sunt doar la nivel superficial si atunci gresim intelegand ca a ierta inseamna sa nu pedepsesti si smerenia inseamna sa nu impiedici omul sa savarseasca o infractiune.
Aceasta este logica noastra in timp ce iertarea inseamna de fapt lipsa judecatii, a supararii si a urei interioare iar smerenia inseamna ca in interior totul trebuie primit ca fiind voia divina si fiindca si noi la randul nostru suntem fiinte divine, trebuie sa manifestam prin noi voia divina si in acest plan uman sa reeducam omul.
S. N. Lazarev
No Comments

Post A Comment